Ideea apartine  neozeelandezului Philip Mills, care la inceputul anilor 90, a dezvoltat un program de antrenament  cu greutatile in sala de fitness pe muzica. Brevetata in perioada imediat urmatoare, activitatea Body Pump s-a raspandit rapid in intreaga lume sub forma de franciza cu drepturi asupra programului de antrenament si coregrafiei.

Activitati similare sau derivate sunt prezente acum in toate programele de grup ale salilor de fitness: Top Pump, Body Pump, Cardio Pump, etc..toate inspirate din programele de antrenament ale celor de la Less Mills International.

Termenul de „pump” inseamna a pompa, dar acest lucru nu ne ajuta nici pe departe sa intelegem despre ce este vorba; in realitate pentru a putea ajunge la o semnificatie exhaustiva a temenului, vom face referire la un experiment care a generat o teorie foarte interesanta ( Jones Poliquin 1998).
 

Este vorba despre doi subiecti care au lucrat cu incarcatura maximala identica demostrand diferente accentuate atunci cand au executat o serie pana la epuizare, cu o greutate submaximala identica. Analizele ulterioare au evidentiat ca diferentele au fost determinate de tipul fibrelor musculare. Indivizii care reuseau sa faca mai multe repetitii, prezentau o musculatura bogata in fibre musculare lente ( rosii), mult mai rezistente la efort si oboseala. Viceversa, cei cu o rezistenta mai scazuta si tonus aveau musculatura bogata in fibre rapide ( albe)

Datorita acestor diferente, primilor subiecti le-a fost alocat termenul de „pumper” si celorlalti termenul de „pusher”. De aici practic deriva termenul de pump, care se refera la un antrenament targetat pe fasciile musculare de tip lent ( rosii), rezistente la efort. 
Creste astfel cantitatea sangvina locala ca urmare a efortului prelungit, sustinut de rezervele de glicogem muscular, nutrienti si oxigen. Acest tip de antrenament poate avea ca efect hipertrofia musculara, dar nu intotdeauna tradus prin cresterea masei musculare ci prin cresterea cantitatii  lichidelor intracelulare si duplicarea mitocondriilor.

In concluzie se poate spune ca in pump, vor avea un succes mai mare elevii pumper, ceva mai adaptati la eforturile de lunga durata cu greutati submaximale, chiar daca printr-un antrenament bazat pe crestere rezistentei fibrele rapide se pot transforma in fibre lente, elevii pusher pleaca de pe o pozitie dezavantajoasa.

Structura clasei de pump ca si  continut al antrenamentului, este una clasica care presupune lucrul cu o incarcatura cuprinsa in 15% din greutatea maximala ( incepatori) si 25-30% (avansati), pe fiecare grupa musculara cu o durata intre 4 si 10 minute/ pauza 1-1,30 minute.