Astmul sau respiratia suieratoare, termenul era folosit in trecut pentru a indica orice forma de dispnee. In 1992 astmul este definit ca si o maladie caracterizata de obstructia cailor aeriene si de inflamarea acestora, reversibila total sau partial, atat spontan cat si sub tratament. 

Se disting diverse forme de astm, in stransa relatie cu etiologia:
• Extrinsec: datorat expunerii la factori ambientali externi: alergeni, medicamente, efort, infectii, factori psihogeni, poluare etc., determinat de un mecanism patogen mediat de anticorpii IgE. Alergenii preponderent responsabili sunt: polenuri, acarieni (dermatophagoides), ciuperci, alergeni alimentari (oua, proteine din lapte, alune, mazare, capsuni, peste si fructe de mare etc.)
• Intrinsec: de origine non alergica, caz in care nu exista nici un istoric de alergie.
• Profesional: datorat expunerii continue la proteine specifice sau la substante prezente in mediul de lucru: conservanti alimentari, solventi, detergenti, vopseluri, faina etc.

Astmul reprezinta, deci, o boala provocata de mai multi factori, atat genetici cat si achizitionati pe parcursul vietii. Cand ambii parinti sunt alergici se observa ca 60-80%  dintre copii pot dezvolta alergii, in timp ce in cazul unui singur parinte 20-40% dintre copii o fac.

Fiziopatologie
Mai multe mecanisme converg in a determina astmul. Dintre toate, relevanta este hiperactivitatea bronsica aspecifica (un raspuns exagerat bronhoobstructiv la diversi agenti, fizici, chimici si farmacologici). Criza astmatica este caracterizata prin episoade de dispnee paroxistica cu o faza expiratorie suieratoare si prelungita. Fata de criza severa descrisa mai sus, se disting si alte forme, din care cele mai multe se manifesta prin tuse seaca si insistenta, uneori wheezing si usoare dificultati respiratorii.

Activitatea fizica si astmul
Pentru o parte din subiectii astmatici, activitatea fizica poate constitui un factor important de declansare sau acutizare a simptomelor. In cateva cazuri (astmul de efort), activitatea fizica poate constitui unicul factor determinant.
Obstructia fluxului de aer care se dezvolta dupa un efort, se rezolva adesea spontan dupa 30-45 de minute. Un tratament antiinflamator corect va duce, in general, la disparitia simptomelor la efort. In cazul in care starea persista, tratamentul cel mai eficient il constituie administrarea prin inhalator de bronhodilatatoare cu durata scurta de actiune (predozate, conform indicatiilor medicului), cu cateva minute inainte de efort.

Metodica antrenamentului
Garantat, subiectul astmatic poate practica diverse activitati sportive, marturie stau marii campioni (cu probleme similare) in diverse sporturi, vezi doar cazul lui David Beckham. Desigur, este necesara cunoasterea perfecta a bolii si tinerea acesteia sub control prin respectarea indicatiilor medicului personal. Antrenorul personal dupa un screening atent si in colaborare cu medicul persoanei respective va elabora un program personalizat, pe baza unor concepte comune:
- incalzirea este esentiala, chiar daca nu este foarte intensa, timp de maxim 10 minute
- activitate intercalata: consta in cresteri de dinamica si intensitate pe termen scurt, 20-30 de secunde, alternate cu faze de recuperare echivalente ca timp.
-  exercitii cu “incarcare” de efort sub maximele pentru media de varsta si forma fizica: programul isi va propune cresterea capacitatii de lucru, ridicarea pragului anaerob, redimensionarea nivelului de ventilatie al plamanilor: de 2/3 ori pe saptamana, durata de 15’-45’,  intensitate de 70-80% max.
- utilizarea nasului ca si filtru, focalizarea respiratiei la nivelul nasului, pregatit sa incalzeasca si sa umidifice aerul, esential pentru a preveni EIA (Exercise-Induced Asthma). Poate fi recomandata si utilizarea unei masti.
- antrenorul trebuie sa acorde maxima atentie si eventualelor boli care se adauga astmului: obezitate, boli cardiace, anemii sau carente de fier.
- evaluarea atenta a ambientului: un mediu saturat de alergeni sau caracterizat de temperaturi sau umiditate nepotrivite, pot face ineficienta chiar si o activitate considerata ca si indicata pentru astm: inotul si aquagymul, mersul pe jos, tenisul de masa, mersul lejer pe bicicleta etc.
- antrenorul trebuie sa se asigure ca clientul sau este dotat cu un dispozitiv inhalator pentru cazurile de urgenta si ca evita sa practice exercitiile la sol (unde praful si alergenii sunt la ele acasa).

Programul de antrenament la sala
In functie de gravitatea bolii (stadiul de la usor pana la sever), cauzele care determina episoadele de astm si constatarea altor boli asociate, se va recomanda fiecarui client un program de antrenament personalizat, care va include obligatoriu incalzire, apoi in functie de caz: exercitii de respiratie, bicicleta, squat fara suprasarcina, crunch pe banca inclinata la 15grade, alergare usoara pe banda, stretching global (nu pe podea) etc.
In timpul exercitiului este foarte important ca subiectul sa se hidrateze permanent deoarece bronhospasmul indus de activitatea motorie ar putea fi un mecanism de economisire a resurselor de apa, pentru a garanta aportul acesteia in organele vitale.

Gestionarea un atac de astm
In cazul in care un atac de astm se produce, este important sa se acţioneze rapid pentru a opri episodul. Atacuri de astm pot aparea foarte brusc si dramatic si pot disparea la fel daca subiectul este scos de sub actiunea factorilor declansatori (triggeri) sau daca a fost administrat medicamentul indicat. Aici sunt pasii de urmat pentru a trata un atac de astm:
1. Opreste orice activitate fizica si incearca sa ramai calm.
2. Indeparteaza-te de orice sursa care este pasibila sa fi declansat criza (fum, praf, temperaturi scazute, mirosuri etc).
3. Ia medicatia de urgenta.
4. Incearca sa iti  controlezi respiratia neregulata.
5. Daca simptomele continua, indreapta-te catre primul spital pentru a primi ingrijire medicala rapid sau suna la 112.

Concluzii
Desi cu ani in urma, medicii isi sfatuiau pacientii cu astm sa nu faca nici un fel de efort fizic, acum tot ei sunt cei care afirma ca miscarea regulata si bine dozata este foarte folositoare mai ales in formele usoare sau medii de astm. Asta si din cauza ca miscarea fizica creste rezistenta organismului in general iar din punct de vedere psihic ajuta persoana in cauza sa nu faca o obsesie din suferinta respectiva. Singurul lucru important este alegerea unui sport care sa nu presupuna efort fizic intens si prelungit iar totul sa se faca sub ochiul atent al medicului care te supravegheaza.