Consumul proteinelor de origine vegetala in viata de zi cu zi, de catre sportivi sau oameni mai putin activi, a devenit un stil de viata

Nutritia in sport reprezinta un teren de confruntare intre specialisti adepti ai diverselor factiuni unoeri total opuse ca si convingeri si mod de gandire.

Trebuie sa admitem ca alegerile alimentare pe care le face fiecare dintre noi tin mult de educatie, convingeri religioase, apartenenta etnica si culturala, anturaj si  societate sau deriva din necesitati dictate de diverse boli legate de produsele alimentare: diabet, boala celiaca sau diverse alergii.

Omul este in mod ancestral programat sa fie omnivor, dar nu intotdeauna suntem de acord sa consumam toate alimentele in proportii adecvate si uneori alimentatia noastra devine “monotematica”. Este si cazul vegetarienilor care evita sa consume carne si peste, dar mananca totusi oua si lapte. Atata timp cat aceste alegeri nu afecteaza echilibrul organismului este in regula, pentru ca nici persoanele care consuma carne din abundenta nu se pot lauda ca au o alimentatie sanatoasa, fiind recunoscut aportul redus de fibre.

Istoria abunda in exemple ale unor grupuri intregi a caror alimentatie era in intregime sau partial vegetariana: ordinele monahale medievale care erau in intregime vegetariene spre deosebire de templieri, care erau autorizati sa consume carne de doua ori pe saptamana, ca si confirmare a necesitatii consumarii de proteine animale pentru un corp puternic, in timp ce alimentatia grecilor si romanilor consta preponderent in feluri pe baza de cereale, legume si fructe.

Astazi, avand la dispozitie multe cunostinte despre stiinta alimentatiei, putem afirma ca aceasta integrare a cerealelor, legumelor si fructelor, cu alimente bogate in proteine nobile, cum sunt laptele si derivatele sale si ouale, reprezinta o alimentatie completa, care respecta exigentele proteice de baza ale organismului (0.8 g/kg corp). Astfel, putem evalua pozitiv dieta vegetariana, care daca este corect structurata, poate sa sustina chiar si exigentele unui efort atletic deosebit.

Important este sa integrezi in alimentatia ta diverse surse de proteine, pentru a obtine un aport corect de vitamina B12, esentiala in absorbtia corecta a  acestora. Sa nu uitam ca o dieta vegetariana nu furnizeaza un aport suficient de acizi grasi esentiali Omega 3 (prezenti in peste) si aminoacizi, dar aduce o cantitate mare de fibre, substante antioxidante si apa. Alimentatia vegetariana ramane deficitara ca si aport proteo-lipidic desi unii nutritionisti sustin ca asocierea de mai multe alimente vegetale bogate in proteine poate sa ofere un aport de aminoacizi aproape complet.
 Respectand ghidurile realizate de catre nutritionisti, trebuie sa luam in considerare ca stresul mecanic indus de exercitiul fizic determina daune structurale proteinelor musculaturii scheletice, determinand o degradare a acestora. Sa nu uitam ca suportul dezvoltarii masei musculare este reprezentat de proteine. Sintetizand, este fundamental ca fiecare sportiv sa respecte raportul intre aminoacizii esentiali si neesentiali (pentru 100 g de proteina sunt necesari 32,256 g AA esentiali si 67,744 AA neesentiali) si sa aleaga o dieta cat mai completa, iar in ce priveste carnea, alegeti mai bine o alimentatie vegetariana decat una vegetaliana (care implica sa nu mananci nici un produs de origine animala). 
Nu cred ca mai este nevoie sa va amintim ca sursele alimentare cele mai bogate in proteine, inafara carnii sunt: laptele (caseina) si derivatele sale, ouale, pestele, soia, orezul, fasolea etc.