Va ramasesem datoare de anul trecut cu continuarea articolului despre empatia la sala. Hai sa vedem acum impreuna, care este relatia intre antrenorii din clubul tau si client. Sunt acestia empatici? Sau ar fi bine sa devina?

Empatia nu este sinonima cu distanta/ apropierea emotionala. Nu inseamna „sa fii mai bun”. Poti fi empatic si in acelasi timp sa mentii si o oarecare distanta. Instructorul in sala trebuie sa ia in considerare si ceea ce clientul exprima verbal dar mai ales ceea ce acesta nu spune, respectiv: postura, reactii, actiuni, tensiuni emotive, rezistenta la sugestii, asteptari etc. Cumulul acestor informatii contribuie la definirea unei „chei” de descifrare a unei anumite situatii, care ii va permite antrenorului sa transforme simpla „urmarire” a obiectivelor unui client intr-o relatie de incredere extrem de pozitiva pentru amandoi.

Pentru a putea sa demonstrezi empatie, trebuie sa inveti sa fii empatic cu tine insuti. Cu alte cuvinte, trebuie sa te gandesti la propriul sistem de referinte, sa fii in contact cu propriile emotii si reactii. Pentru un instructor este cu atat mai complicat sa manifeste empatie, cu cat se afla la clasa in fata unui numar ridicat de persoane, in acelasi timp. Asta nu inseamna ca este imposibil sa o faca ci ca nu va obtine aceleasi rezultate pe care le va obtine un personal trainer, care interactioneaza cu un singur elev.

Mi s-a intamplat in practica sa intalnesc atat persoane iubitoare ale activitatilor de grup dar si altele care au lucrat frecvent cu un antrenor personal, care isi amintesc cu nostalgie si emotie de anumite lectii facute cu un instructor, in functie de cat de mult s-a straduit acesta sa fie empatic la ora.

Antrenorul nu trebuie sa fie doar capabil de empatie ci sa o transmita si clientului si pentru asta trebuie sa aiba cateva abilitati:
1. interes pentru client si exigentele sale
2. capacitate de a intelege si de a folosi limbajul clientului
3. capacitate de a reflecta sentimentele exprimate de client
4. intelegere a motivului pentru care clientul se supune antrenamentelor
5. capacitate de a stabili un raport emotional cu clientul printr-o ascultare activa si o patrundere a sensurilor existente in spatele limbajului
6. utilizarea sensibila a intrebarilor
7. autocontrol si rabdare suficiente, pentru a permite clientului sa faca lucrurile in ritmul sau
8. capacitatea de a se identifica cu clientul  fara a se lasa distras emotional de problemele acestuia, cu rezultatul nefast al indepartarii de obiectiv
9. capacitate de sustinere verbala si nonverbala, pentru a incuraja clientul sa vorbeasca despre problemele sale.
10. capacitatea de a faca clientul sa se simta increzator, motivat, demn si pus in valoare.

In final, procesul cognitiv al empatiei consta in:
- explorarea si clarificarea problemei
- descoperirea dificultatilor si preudo-limitelor
- ajutorul oferit clientului in a-si clarifica o situatie prin:

1.clientul specifica o situatie

2.clientul isi „spune povestea” si isi verbalizeaza obiectivele

3.clientul isi asuma noua situatie cu constiinciozitate

Un antrenor nu trebuie sa uite niciodata ca atunci cand o situatie ii este foarte clara unui client, personal trainer-ului ii este mult mai usor sa identifice obiectivul de atins si sa elaboreze cu maxima atentie etapele si actiunile pentru a ajunge impreuna la finalul dorit.

Procesul cognitiv al empatiei se va reduce mereu la 4 actiuni:
1. ASCULT 2. INTELEG 3. REFORMULEZ 4. ACTIONEZ